Noaptea, ca hoţii

"Am scris această carte într-un moment în care am înțeles până la capăt că pentru adevăr, pentru dreptate nu există monedă de schimb. Și nici nu trebuie să existe. Am înțeles că libertatea de gândire şi cea de expresie nu pot fi negociate. Și nici nu trebuie să fie. Am înțeles că a găsi adevărul, oricare ar fi el, este un dar. Iar a-l spune, o obligație. Într-o Românie subjugată de baroni locali, de o grupare de personaje sinistre, măcinate doar de gândul puterii și-al banilor, într-o Românie în care niște indivizi care intră și ies de pe ușile tribunalelor, ale pușcăriilor sunt ridicați la rang de miniștri, de parlamentari, de primari, de șefi de județe, într-o Românie în care se cumpără și se vând conștiințe cu bani furați de la stat, a fi jurnalist nu poate însemna să faci vreun compromis." (Ramona Ursu)

I wrote this book at a time when I fully understood that for truth, for justice, there is no currency. And it doesn't even have to be. I understand that freedom of thought and freedom of expression cannot be negotiated. And it doesn't have to be. I understand that finding the truth, whatever it is, is a gift. And to say it, an obligation. In Romania, subjugated by local barons, by a group of sinister characters, that only think of power and money, in a Romania in which some individuals entering and leaving the doors of the courts, of the prisons, are elevated to the rank of ministers, parliamentarians, mayors, heads of counties, in Romania where consciences are bought and sold with money stolen from the state, being a journalist doesn't do any compromise