Timp, memorie şi tradiţie

Volumul de față, care reunește lucrările prezentate la colocviul „Fenomenologie și istorie", organizat de Societatea Română de Fenomenologie și Centrul de Studii Fenomenologice în luna octombrie 2011 la Facultatea de Filozofie, Universitatea din București, are ca punct de plecare necesitatea de a chestiona acest loc comun al exegezei și propune dezvoltarea unei analize a raportului dintre fenomenologie și istorie în funcție de trei direcții principale care urmăresc: 1) fenomenul „istoriei" ca temă de cercetare fenomenologică, 2) fenomenologia ca formă aparte de înțelegere și de cercetare istorică și 3) rolul concret pe care l-a jucat problema „istoriei" în evoluția mișcării fenomenologice. Potrivit unei reprezentări destul de răspândite, fenomenologia a debutat, ca știință „eidetică", cu pretenția de a furniza un tip de analize și descrieri evidente și apodictice, care să nu fie ca atare supuse nici unei condiționări istorice. Dar a trebuit treptat - bunăoară, odată cu Heidegger - să-și reconsidere această exigență, cunoscând astfel o radicală „turnură istorică"--Publisher