Vitalie Tulnic

Poetul şi eseistul Vitalie Tulnic se naşte la 9 martie 1931 în satul Enichioi (Chilia-Nouă) din preajma Dunării. Îşi face studiile la Şcoala de literatură «Mihai Eminescu» din oraşul Bucureşti, de unde în 1954 va veni la Chişinău pentru a se înrola energic în munca de lucrător literar la diverse publicaţii din republică. După ce îşi satisface serviciul militar, Vitalie Tulnic colaborează fructuos la ziarul «Tinerimea Moldovei», unde încep să-i apară primele poezii, activează în cadrul cenaclului literar organizat pe lângă redacţie sub conducerea regreta¬tului poet Liviu Deleanu. Debutul editorial al lui Vitalie Tulnic îl constituie placheta «Caiet liric» (1958), după care urmează «Trezirea viorilor» (1963), «Drum deschis» (1966), «Bucuria întâlnirilor» (eseuri, 1969), «Dor de cuvinte» (1971), «Flăcări pe comori» (eseuri, 1973), «Culori şi anotimpuri» (1974, postume).
Poetul se stinge din viaţă la 3 decembrie 1973.
Îi vor apărea, post-mortem, volumele «Ultima frunză» (1976), «Versuri. Eseuri» (1988), «Risipa», colecţia «Orfica» (1992).